Nervi Lun(i)atici

Azi am pornit la drum cu un deosebit nerv de a invinge ziua de Luni care imi promitea inca din momentul in care mi-a sunat alrma la ceas ca va fi una plina de umbre si culori mohorate. Am coborat haotic din pat, si am inceput sa-mi reiau robotic miscarile si traiectoriile matinale caracteristice fiecarei dimineti, incarcate de un apasator sentiment al repetitiei. Dar in dimineata asta era altfel! Aveam in "program" ceva in plus fata de grila goala zilnica, si anume ca trebuia sa trezesc pe cineva la ora 8:30 ca doar e Luni, si ca tot azi, de parca nu ar fi de ajuns ca azi e azi, incepe si o simulare NATO-tzeasca full-time si all inclusive.
Apas pe buton, se deschide masina, urc, apas buton, aud muzica...aud motor, stanga-dreapta, ma uit la betigasele rosii digitale asezate in forma de ora exacta si automat mai pun 2h in plus pana la servici...dar...ma trezesc la destinatie exact dupa 35 de minute!? cu intrebarea prosteasca in cap de ce nu se muta NATO in Bucuresti in fiecare zi??!!! De ce??...
Ajung la birou si reintru in cursul "firesc" al vietii , uitand de NATO, de 35, de alarme, de fete frumoase, de arome de Jidvei cu parul blond, de betigase digitale si matinale stranii...
"Na o bomboana!" imi ordonase dulce, o colega de langa mine pe la ora 17:00 zambindu-mi empatic...
"Mmmm...multumesc Oana...!!!"

Iubire Suprema

La ceas de seara, si de sfarsit de Duminica,la gandul ca incepe o noua saptamana...simt ca ma cuprinde dorinta de a ma ascunde de senzatiile potrivnice ale unei zile de Luni maniace. Spaima si panica adormita care se zbat in celulele mele acum, ma fac sa imi caut refugiul in frumusete si arta sufleteasca si sa imi doresc sa ma indragostesc ca sa nu mi se mai para nimic urat, dezgustator si imposibil de realizat in lume:

Din ochi imi curg lacrimi de cenusa,
de dragoste mi-a ars inima...

Arome...

M-am intors la adapost. Sunt din nou "in ma hood" cum ar spune unii si chiar mai mult, in camera care ma primeste de fiecare data indiferent cand si de unde vin. Acum am scapat de acolo, si nici macar nu mai stiu daca am sau nu ceas pe mana.
In drumul spre casa am intarziat prin "Unirii" incercand sa gasesc ceva ce nu imi trebuie si nici n-am mai vazut dar pe care nici nu vreau sa-l cumpar. Din greseala m-am trezit intr-un coltisor de vinuri in care zabovesc intodeauna cu mare placere. Aici am uitat ce caut si de ce am ma aflu in zona, incepand sa studiez in amanuntime etichetele cochete si distincte ale sticlelor care, increzute si apetisante asemeni unor dame selecte de companie recent angajate si increzatoare, te imbie sa le incerci aromele unice. Dupa jumatate de ora de reverie, am reales un Sauvignon Blanc de Jidvei Premiat 2005 ca vorba aceea: "Un clasic nu moare niciodata"
Momentan savurez aroma si ma bucur de culoarea aurie care ma trimite cu gandul la o blonda simpatica si parfumata, pe care inca nu am gasit-o dar nici nu vreau sa o cumpar...

Weekend Restrictionat

Aseara auzeam in toata Media cum ca azi de la ora 12:30 pana la ora 24:00 Bucurestiul va deveni un oras paralizat si infernal in ceea ce priveste traficul rutier. Ma uitam la ceas si batranul accesoriu imi indica linistit ca e doar ora 21:00 asa ca tacerea lui mobila imi genera o stare de liniste, ca mai e mult pana maine la ora 12:30 si nu am de ce sa imi fac griji acum, asa ca pot sa dau o fuga linistit pana in centru la un mare punct comercial sa imi fac niste provizii de mancare si beri reci ca sa pot petrece restul serii in liniste, departe de agitatia premergatoare diminetii de Sambata...
Acum e Sambata, sunt cu gandul la ceea ce se petrece afara,incerc sa aman momentul plecarii din casa. Trebuie sa ajung la servici sa rezolv niste probleme...ceasul parca refuza sa imi arate ora exacta si reala. Desi e 9:42 la oricare ceas ma uit vad doar ora 12!!! Televizorul completeaza psihoza si peste tot sunt imagini live cu pregatirile si blocajele deja existente inca de la ora 8:00 si cu actiunile de ridicare a masinilor parcate in zonele marelui Culoar Unic NATO-tzesc. Rarele si modestele rute ocolitoare recomandate nu au nimic in comun cu ideea de alternativa...cred ca am sa parchez masina intr-o zona interzisa, sa nu-i mai am grija...