Pentru ca la un moment dat in viata toti suntem copii si batrani si bunici si nepoti si frati si surori si sefi si subordonati si printi si cersetori chiar daca varsta biologica nu releva acest lucru, desemenea si contextul personal, realitatea este alta, viata este cea care ne plaseaza in diferite ipostaze si cu viata dialogam in diferite momente in care ne trezim buimaci si nu stim cum sa reactionam or nu reactionam deloc sau reactionam gresit…
Un dialog imaginar intre un copil care la randul lui a fost, printre altele, uneori, si bunic, si un bunic, un mos, care la randul lui, printre altele, a fost si copil, mi-a prins contur in minte intr-un moment in care viata iti vorbeste:
- Nu mai plange nepotelul meu drag. De regula sperantele vin impreuna cu oamenii, asa ca "la pachet".
- De ce mi-a plecat speranta bunicule, de ce? Bunicul meu drag ce ma fac acum? De ce??
- Cand oamenii pleaca, intr-un fel sau altul, nici speranta nu mai ramane, si ea pleaca intr-un fel sau altul.
- In ce fel pleaca ei bunicutul meu?
- Oamenii pleaca in multe feluri din viata noastra micutul meu drag. Pot pleca din inima noastra, din gandul nostru, din motivatia noastra, din visele noastre din sperantele noastre din ideile noastre din dorintele noastre, din activitatile noastre…
- Si ce mai ramane? Ce imi mai ramane bunule? Ce ma fac? Cum fac acum, ce fac?
- M-am gandit bine si mi-am dat seama ca tot ce ramane esti TU cu tine! Ramai tu iarasi intr-un fel sau altul dar tu ramai! Ramai tu cu tot ceea ce ai sperat, cu tot ceea ce te-a definit pana atunci, cu tot ceea ce ai insemnat pana atunci pentru tine si ceilalti pentru care sperai... si cu tot ceea ce vei insemna de acum.
- Ce inseamna asta bunicul meu? Ce e speranta asta?
- Inseamna ca speranta esti TU. Noua ne plac sperantele, pentru ca ne legam de ele, nu le dam drumul si le iubim ca pe viata in sine.
- Daca de acum incolo speranta sunt eu, atunci eu trebuie sa fiu speranta pentru mine?
- Da, dar trebuie sa fi in egala masura si speranta celor din jurul tau!!!Incerca asta si sperantele nu mai pleaca sau cel putin nu la fel de usor ca pana acuma. In felul asta sperantele raman langa noi si nu ne parasesc. Nimanui nu-i place sa-i plece speranta de aceea trebuie sa fim noi insine speranta! Tocmai acest lucru ar trebui sa fie speranta ca sa devina realitate la un moment dat.
- Si atunci speranta…a…
- Speranta e un vis care poate sa se transforme in viata ta iar tu esti viata ta. Trebuie sa fim visul nostru si al celorlalti ca sa ramanem impreuna cat mai mult timp!
- …………………………………………………………………………………………
In viata intalnesti oameni si oameni..si tot in acesta viata intalnesti sperante si sperante. “De regula sperantele vin impreuna cu oamenii, asa ca "la pachet"”.
