Meditatie

Cufundare instelata
Urlet mort
neauzit de nimeni,
Zburdalnicie neingaduita

Testoasa

Melancolic
urlet mut,
pas...
cu anul
prieten.

Singuratate

Miezul noptii
urla adanc
in ochiul meu
de luna...

Amortire de Iarna

Se-nfioara noaptea de taisul
otravitor al frigului
In gheata neagra, stelele tremura bland
Raze glaciale se scurg dintr-o luna plapand,
copacii parca-si striga viatainapoi plangand,
Asternut de cristal pe pamant
trage cu ochiul sferei muribunde
Vantul greu, destrama copacii
din care se scurge viata
Un nor inmarmurit viseaza
argintul rece...

Iti dau Iubire

O stea mi-a cazut in palma,
in par ti-o prind si se face floare
o mirosi iar iubirea eterna iti va fi sange
Afara ies din mine si ma transform in ploaie
iti ud gradina sufletului
sa-ti rasara numai stele
Eu sa le culeg
si flori sa fac din ele!

Fidelitate

Plang a flori uscate-n vant,
lacrimile pietre-mi sunt
Ochii ard a nefiinta,
inima uscata...salta
Eu sunt, ma mai cunosti ?!

Imponderala

Vajait de necredinta,
lacrimi de nesiguranta
Singurele respiratii negre,
ard celule deprimate

Ma gandesc la praful cosmic,
ma doreste focul josnic
Arde-a frig furnicatura
Coasa rece isi face tura

Ploua cu picuri de scrum
imi curge fum din sange bun...
Acum, ca nu mai sunt ce sunt,
pot sa rad cu moartea-n rand

Retorice nevrotice

Retorice nevrotice

De ce nu am avut puterea
cand am crezut cumva,
cand m-am gasit asa?
Unde esti tu cand am ramas acum?
Ce sa fac acum cand nu stiu ce sa fac,
cand nici nu pot sa fac?
Pentru ce am dat ceva, ceva ce nu mi-a luat?
La ce sa sper acum cand cifrele sunt goale?
De ce esti tot aici si tot niciunde esti?
Ce se mai aude cand urletul e mut?
imi poti tu spune oare
din adancurile-ti goale?
Ferestre noi, ce vezi, ce crezi in ele?
La ce raspunzi acum
cand numele ti-l strig dar totusi nu-i al tau?
Cand dragostea dispare,
si inima nu moare..?

Poemul vietii

 Totul sau Nimic

Nimic nu se distruge
Totul se tot pierde...
Uneori sunt singur intre toti
Alteori ma tot gandesc la tot ce am pierdut
Inconjurat de tot, tot singur ma gasesc...
Cand toti norii incep sa curga
doar eu nu am umbrela..
arunc cu haina de pe mine,
ma inotrc la patul mort si perna descompusa
spionandu-mi viata ce tocmai s-a pierdut...

Nu mai disting puterea
nici sa O invoc macar...
Revin la viata mea
sa plang in drumul meu
sa tarasc boala de a merge
spre tot ce se tot pierde
sa caut in nimic,
nimic ce nu se pierde