De Amicitia

Zilele trecute am reusit sa reiau legaturile cu un bun prieten si fost coleg de facultate din vremea cand studiam la Milano. De doi ani nu am mai tinut legatura prin mail si nici telefon...L-am contactat pe vechea adresa iar Beppe mi-a raspuns a doua zi. Beppe a fost pentru mine un fel de frate mai mare dar in acelasi timp si un bun prieten cat timp am stat pe acolo. Si in 2004 romanii din Italia aveau aceleasi ocupatii pe care nu am sa insist acum si aici pe acest subiect. Cu toate acestea Beppe (asa il alintau prietenii) m-a acceptat si m-a prezentat grupului sau de prieteni din Milano. M-ajutat sa ma integrez si mi-a oferit prietenia lui autentica de atunci...
Acum, mi-a marturisit ca e foarte fericit sa vada ca prieteniile adevarate nu mor niciodata chiar daca la un moment dat viata te tine departe si te face sa neglijezi anumite aspecte.
In acea zi, m-am intalnit cu un amic la o cafea in oras. Dupa tot felul de discutii, ma intreaba vizibil curios, daca mai plec si cand la Bucuresti. Intrebarea lui m-a pus instantaneu pe ganduri in acel moment. Ma asteptam sa ma roage sa-l ajut cu ceva...Ma asteptam ca dupa ce imi spune problema, sa ma sune in fiecare zi pe telefon sa imi aminteasca, sa ma rereroage, sa imi spuna in gluma in fiecare zi ca se tine de capul meu ca sa fie sigur ca o rezolv ca, de altfel, stie ca sunt foarte ocupat si as putea sa uit sa il ajut. Ma asteptam sa gasesc offline-uri pe messenger in care sunt intrebat scurt si formal: "ce faci domnu? esti bine? Sper ca nu m-ai uitat cu problema aia, hai te rog rezolv-o si arata-mi ca esti prieten adevarat..." plus, alte zicale despre prietenie...Ma asteptam sa mi se trimita faxuri, mailuri cu diferite documente suplimentare si "ajutatoare", ma mai asteptam sa fiu sunat in fiecare vineri si intrebat daca vin acasa in week-end sa ne intalnim, sa mai iesim, sa mai povestim...Ma asteptam sa ma sune zilnic sa ma invite la cafea in oras desi stiau ca de cele mai multe ori ca nu sunt in oras...dar e bine sa faci pe implicatul si bine-intentionatul uneori nu-i asa? Da bine! Ma asteptam sa imi spuna ca vine in Bucuresti si daca ar putea sta la mine, daca as putea sa dau un telefon sa il ajut cu ceva pe acolo...ma asteptam la orice. Toate acestea mi-au trecut intr-o secunda prin cap asemenea unui film retrospectiv dar extrem de familiar si tot atunci mi-am dat seama ca nu m-au mai sunat de ceva vreme niste buni prieteni de-ai mei...
Oare s-au mutat din oras? Oare nu mai au numarul meu de telefon? Oare s-au lasat la cafea...?........?............... ......................?????
"Vos autem hortor ut ita virtutem locetis, sine qua amicitia esse non potest, ut ea excepta nihil amicitia praestabili utetis". (Cicero, De Amicitia)

Din nou in Martie

Anul trecut in Martie am creat si scris pentru prima data pe acest blog. Acum voi incerca sa reactivez aceasta mica parte a vietii mele si in 2009. Chiar daca lucrurile nu mai sunt deloc la fel ca acum un an, voi incerca sa ma realatur celor care m-au citit cu placere si care mi-au fost alaturi.
Pentru ca primavara e aproape si sperantele noastre reinvie, lucrurile cele mai frumoase se intampla acum, pentru ca vrem sa uitam iarna si pustiul friguros voi asterne cateva randuri simple...

O primavara

O raza calda infasoara ramura somnoroasa,
vestitorul soarbe viata din jurul
lui
Noaptea, luna innoata in stele,
cu mandrie admirandu-se perfect
in oglinzi vii
Pamantul inghite cu pofta ultima lacrima rece
plansa de o stanca pustie

Politica Firmei

Nu demult, ma aflam in Timisoara cu niste treburi de rezolvat. Peste noapte am ramas la bunul meu prieten si frate Tudor. Mentionez ca el este un student merituos care astazi se afla in Germania la o mare fabrica de portelan unde isi face practica ("cine se aseamana se aduna") n.a. (nota autorului). Dupa ce am petrecut ziua trebaluind in oras sub atenta indrumare (mall, terase, magazine) a fratelui meu ne-am retras la ceea ce stiam noi cel mai bine sa facem pe o caldura de 35 C, si anume, sa ne lasam sedusi de niste blonde acidulate si racoroase de Timisoara pe o tersa din complex. Fiind un om caruia ii place sa traiasca viata la intenistate maxima, am decis sa dau o geana rapid pe la niste alimentari, sa iau o punga de juma de kil de chipsuri ca sa alunece berea ca la ea acasa. Trebuie sa admit ca am umblat 10 min ca sa gasesc chipsurile mele preferate prin toate alimentarile care, spre oboseala mea, aveau cam aceasi marfa...
M-am intors la masa pe terasa si am mai dat o data noroc cu Tudor ca sa reimprospatez atmosfera. Am oftat satisfacut ca doar eram obosit si insetat, si am inhatat aproape juma de punga inainte de a sorbii prima gura de bere...
- Nu va suparati, nu aveti voie cu produse din alte locuri! a tremurat nesigur chelnarita...
- Cine...cine...zice asa???!!!??!!! m-am ratoit eu politicos
- Avem afis in interior in sala la bar in spate...
- Aha, si tu vezi sa citesti de aici?!!!
-Pai stiti...e sefa aici si...politica firmei...
-!!?!?!!?! No shit!...Adu-mi o punga de chipsuri atunci! i-am ordonat dictatorial
-Nu avem!
-Sa fie niste alune atunci te rog...
-Imi pare rau dar nici alune nu...
-Un stick de 4 Gb te rog
-....?????

Nu mai fusesem niciodata in Timisoara dar "politica firmei" este si el in mod categoric un fapt care m-a impresionat printre multe altele...

Vointa de Viata

Daca e dimineata, e o noua speranta. Speranta inseamna viata. Viata inseamna calea...

Vointa de viata

Pietrele urla de singuratate
ploaia imi destrama inima
coltii vantului ofteaza-n mine
de gat ma strange o salcie
pustie
gem in hamuri lupii mortii,
caii isi sparg copita grea
in sufletul meu
Doamne, cum ar vrea toti
Sa soarba viata din mine!

Esentze Contopite

E frumos ca e vara, e frumos ca natura traieste in toata splendoarea ei, e frumos sa nu uitam ca si noi suntem o parte a naturii...

Contopire

As vrea sa plang
pe trunchiul unui copac
batran
Coaja lui uscata sa-mi
soarba lacrimile
Si sa le dea mai departe
ierbii
Care apoi sa le trimita
raurilor ce mereu se intorc
inapoi...

Victoria Prin Cedare

Uneori in viata ni se intampla sa cunoastem tot felul de personaje carora le dam credit doar prin simplu fapt ca in doar cateva intalniri intamplatoare ne fac o impresie buna.
Am intalnit si eu astfel de persoane maladive care isi manifesta obsesiv intentia de a-si impune vointa in fata altora. In astfel de cazuri, am invatat ca nu trebuie sa ii infrunti direct pe acesti frustrati periculosi, ci trebuie sa cedezi in fata fortei lor impingandu-i discret,indepartandu-i sau transferand energia de care dispun acestia pentru eficienta ta. Trebuie sa acceptam in mod pozitiv ce ne aduce viata, iar atunci cand fluxul trebuie schimbat, este important sa mergi pe calea negocierii.
Inchei printr-o relevanta povestire Zen:
Un Maestru contempla ninsoarea care se asternea pe ramurile copacilor, observand cum pe cele rigide se aduna zapada pana le rupea cu greutatea ei, iar cele subitiri si flexibile se dadeau batute, permitand sa cada zapada de pe ele fara a se frange sau indoi...

Fara titlu...

N-am mai scris de mult pe blog...in ultima vreme m-am tot gandit daca sa mai scriu.
Ma intalnisem cu niste prieteni mai vechi care pomenisera de blog...N-a trecut mult de la intalnire si m-am gandit sa revin cu micile mele franturi din viata atat pentru cei carora le face palcere sa-l citesca de fiecare data, cat si pentru aceia care-l detesta sau nu-l citesc deloc.