Intoxicatie cu beshini

Acest articol este un pamflet și va fi tratat ca atare

Ieri seara pe o vreme ploioasa am vizionat asa-zisul documentar "Living with Michael Jackson realizat de un anume mos Martin Beshit sau cum l-o fi chemand. O prezenta obscura si manjita de acuma incolo.
Nu stiu cine este acest Beshit si nici nu vreau sa stiu vreo data. Cert este ca acela numai documentar nu a fost. Dupa umila mea parere nu a fost altceva decat o imitatie de reportaj, nu, e prea mult spus reportaj, o filmare stupida cu un fel de imitatie de reporter care s-a trezit sa puna tot felul de intrebari jenante si lipsite de orice valoare. Pai ce ne intereseaza pe noi tete cate operatii a avut Michael,daca si-a facut implanturi faciale si de ce le-a facut si de ce are fata asa si nu cum ti-ar place tie sa o vezi??? Ce ne intereseaza pe noi ca tu esti nelinistit ca nu ti s-a raspuns cum ai fi vrut si din cauza asta nu o sa-ti primesti banii jegosi de la finantatorii tai? Am realizat ca omul a fost incapabil sa inteleaga o fiinta atat de inocenta si angelica asemeni lui Michael. Nu pricepea nicicum ca un asemenea geniu are sentimente si trairi superioare, peste capcaitatea noastra umana de a le avea vreo data sau intelege...si insista in prostie cu intrebari grotesti care mie imi e jena aici sa le reproduc. Dar am sa citez una totusi ca sa va dati seama de intentiile si prostia macabra si scarboasa a acelui..om, ca sa nu zic altceva: "Preferi sa te urci in copac decat sa faci dragoste?". Ma tu ti-ai scos creierul ca sa-l lasi la analize pentru a-ti calcula coeficientul retardarii atunci cand ai pus asemenea intrebari unui om ca un semi-zeu? Nu iti e ma rusine acuma cand te uiti la ce ai facut si ce ai debitat in fata unui gigant pe langa care tu pareai o figura din comixurile de pe vremea lu' bunica-ta? Ai coborat tu direct din padure la Neverland si nu am stiut noi?? Peste toate acestea, se lega de tot felul de intamplari banale si obisnuite care pot aparea in viata fiecaruia dintre noi si am sa nominalizez aici cea cu scenna din Berlin care a umflat-o si a denigrat-o incat ai fi crezut ca nu exista nenorocire mai mare pe lumea asta...(trebuia sa isi justifice cumva si cu ceva ineptia de reportaj).Transmit prin acesta cale ca era mult mai intelept si valoros sa aflam din tentativa de filmare detalii despre dimensiunea geniului regelui, despre cantecele lui, depsre inspiratie,despre cum isi scrie singur textele despre materiale inedite, despre dansurile unice, despre filosofia lui de creatie, despre ceea ce avea si dorea sa ne impartaseasca cu adevarat, despre orice altceva care ar fi putut contribui la dezvoltare, despre orice ne putea fi de folos in evolutia noastra si a lumii artistice pentru ca de la un asemenea geniu ai ce invata...Iti asumi o asemenea sarcina, ca un jurnalist adevarat si profesionist in ideea ca te intalnesti cu un geniu cu ajutorul caruia poti fabrica o capodopera artistica, o comoara pentru omenire, pentru ca de ce sa nu recunoastem ca si jurnalistul autentic este un artist in mare parte in munca lui!
Pai intrebarile alea care le punea cumatrul le putea pune si lelea Veta carciumareasa de la Cucuietii din Deal care cred ca facea o treaba mult mai buna,mai folositoare si dezinteresata. Ne-am dat seama de la o posta de miselia lui.
Spun inca o data ca acest semi-zeu care a fost Michael nu avea acea doza de rautate universala pe care o dezvoltam toti in noi de la cele mai fragede varste.
Ne mai miram de ce Michael nu a mai scos capodopere in ultimii ani de talia celor care l-au consacrat cand apar tot felul de pitici ordinari care dau cu mucii in fasole si care nu pricep nimic din ce incerca un geniu sa transmita...cum sa mai creezi frate asa cand esti omorat psihic si timorat de toti inaptii mental??? De ce nu l-ati lasat in pace? V-a atins el cu ceva integritatea, perfectiunea si "normalitatea" voastra de invidiat? Cati mai trebuie sa moara ca sa va schimbati si vosi stilul de scandal tabloidian si sa incepeti sa contribuiti in mod pozitiv la viata???
Bineinteles ca ajungi la o stare psihica dificila si ti se ucide orice sclipire de geniu si creatie cand esti vanat cu atata nesimtire pe fata si cand vezi ca multimea normala nu pricepe o iota din ce esti si incerci sa daruiesti, ba din contra te injunghie si persecuta cu bestialitate si profita mizerabil de buna-vointa ta.
...noua ne venea sa vomitam cand ii ascultam intrebarile tendentioase de obsedat infect si nesimtit terorist, cand isi expunea nelinistile "metafizice" referitoare la numarul de operatii, la cine i-a dormit in pat, cand, cum, pozitia in care a dormit si la ce ora si cand s-au trezit, de ce s-au trezit si daca au deschis cate un ochi sau pe amandoi de-odata si alte aberatii bolnave. Masura incompetentei si prefacatoriei sale ne-a dat-o inca de la inceput cand a incercat sa faca moonwalkul...Regele a fost un om prea sensibil si de buna-credinta ca sa "miroase" un asemenea vulpoi aberant si profitor ca sa nu il numesc altfel.
Si tupeul jenibil atinge apogeul cand incheie amenintator cum ca ar mai fi multe de spus dar datorita clauzei de confidentialitate nu le poate dezvalui. Pai si eu pot sa spun mosule ca stiu ce ai facut asta primavara la Muntele Gaina dar nu spun ca ma cred mai interesant asa si mai credibil, hahahaha...lero!
Michael, "u've been hit by a smooth criminal!"
Michael ti-a dat credit sincer si tu ai fost sarpe veninos.
In concluzie acest individ prin interviul lui, a reusit sa obtina efectul antitetic prin care ne arata cat cat de maret a fost Michael Jackson si superior ca fiinta umana, fata de un pitic care, cu aceasta ocazie, a reusit sa se autoridiculizeze obtinand efectul invers fata de cel urmarit de el.
In loc de incheiere am sa postez un citat din piesa extraordinara si inegalabila "Man in the mirror" care va fi si motto-ul meu de acum incolo, inchizand deasemenea si acest subiect pe blogul meu:
"If You Wanna Make The World A Better Place/Take A Look At Yourself/And Then Make A Change!"

Textele publicate pe acest blog sunt pamflete și vor fi tratate ca atare

Un ultim omagiu...

Aseara...a fost ultima zi a regelui pe acest Pamant pe care atat de mult l-a iubit...
Am vazut multitudinea de celebritati care l-au indragit cu adevarat si au plans la ceremonie. Atunci am inteles inca o data ca un asemenea om a fost intr-adevar un inger omenesc. Sursa genialitatii sale a fost chiar sufletul lui. Toate cate s-au scris despre el in mod negativ nu sunt decat niste rautati si aviditati dupa senzational si bani...In umbra unu colos au trait intotdeauna tot felul de sacali si paraziti psihopati fara scrupule si frica de nimic gata de orice inscenari si rautati nebanuite care au cautat sa profite grotesc de calitatile pe care ei nu le aveau...
Patrimoniul modial este acum mai sarac...este tot mai pustiu...Acesti oameni daca pot fi numiti oameni in ciuda talentului si genialitatii lor, pleaca prea devreme datorita faptului ca lumea in care traiesc ii forteaza, ii preseaza in acest sens. Incapacitatea noastra de a proteja geniile si asemenea fiinte angelice ne fac, abia cand isi iau zborul, sa intelegem cu adevarat ca devenim tot mai incolori, tristi si ne dam seama cu infiorare de dimensiunea rautatii din noi... resimtim retragerea atingerii Divine tocmai prin pelcarea acestor fiinte unice si desavarsite sufleteste care, amarati in inimile lor, nici macar nu isi mai iau ramas bun de la...noi.
A iubit oamenii, a iubit copii, a iubit pacea, a militat pentru unitate si anti-rasism, a poetizat planeta, a fost recunoscator tuturor, n-a atacat pe nimeni cu nimic, a creat viata frumoasa si dorinta de a trai si a face bine in inimile tuturor!!!Ce a primit in schimbul acestora???? Nu mai trebuie sa scriu eu aici ce a primit...de ce s-a simtiti tot timpul singur???? Cine si de ce l-a omorat??? Raspunsul e simplu si clar: Lumea in care traim l-a omorat si insingurat! A cazut victima "normalitatii" noastre cu care atat de mult ne mandrim...Ne hranim cu rau, cu invidie cu razboaie si bani de tot felul...
Ar trebui sa ne punem intrebarea de ce sa prabusesc asemenea giganti ai planetei care modifica in bine lumea in care traim la scurt timp unul dupa altul? De ce mor toti de atata rau, chinuri si singuratate? Oare am inceput sa ne ucidem valorile si reperele? Oare asa incepem sa ne construim "noua lume"? Oare acestea sunt rezultatele subtile al ale directiei gresite pe care a intrat omenirea? Oare avem o problema grava si ne facem ca nu stim de ea?
Am sa scriu aici in loc de incheiere un mesaj care i l-as transmite eu regelui pop Michael Jackson sperand ca va citi si acest mic spatiu dedicat lui: Michael, tu nu ai murit, si nu vei muri cat timp va exista acest Pamant la care ai construit si tu, noi cei prea "normali" suntem cei care vom muri cu adevarat...

R.I.P Michael Jackson!!!

R.I.P. Michael Jackson

Azi dimineata am fost socat de vestea primita...s-a stins Michael Jackson. A murit cel care ne-a bucurat zilele copilariei. Toti, indiferent de orientari muzicale actuale sau conceptii de viata am trait momente unice si deosebite cand el rasuna in jurul nostru...Toti purtam in walkmanurile noastre albumul "Dangerous", toti adormeam cu muzica lui in camera, toti aveam postere lipite, era prezent obligatoriu la toate zilele de nastere a fiecaruia dintre noi, toti incercam sa ne rupem in figuri in fata oglinzii incercand sa-i imitam miscarile...
Imi amintesc ca eram in clasele primare si moda era atunci sa tinem oracole iar la capitolul "Care sunt 3 dorinte care ai vrea sa ti se implineasca?" o dorinta a fetelor era obligatoriu legata de Michael Jackson. Chiar acum imi vine in minte ce scrisese o colega si prietena buna: "Imi doresc sa traiesc intr-un castel cu Michael Jackson..." La cofetaria din colt cumparam fise pentru jocul "Moonwalker" si priveam ore intregi la baietii mai mari care ajungeau mai deaprte ca mine in joc...si acum imi rasuna in ureche vocea unuia: "Fa concentrarea cu "mersul lunar", fa intoarcerea acuma...!!!
La concertul din Bucuresti din '92 am fost foarte trist ca nu am reusit sa ajung la concert...dar tatal meu imi facuse rost la scurt timp de caseta video...
Desi se spun acum multe despre el, si cine era, unii l-au cunoscut mai mult prin muzica lui, altii mai putin dar mesajele lui, ne-au clarificat cel mai bine despre sufletul care-l purta. Cine a fost Michael Jackson? A fost un pacifist, un anti-rasist, un luptator pentru natura si militant pentru unitatea lumii. Toate acestea le-a asezat in muzica lui care a avut darul de a ne vorbi fiecaruia dupa cum ii este inima...
A murit dupa jumatate de secol din care 40 de ani au fost direct traiti in inimile lumii intregi. Ce l-a omorat? De ce a murit? Nu mai conteaza...
Asemenea OAMENI pleaca fara sa isi mai ia ramas bun...

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!

Back in the days...

Intotdeauna e placut sa iti aduci aminte de copilarie daca ai avut una. In aceste vremuri grele ma bucur de multe ori cand imi reamintesc franturi din fericirea trecuta care ma fac sa imi regasesc resursele necesare sa merg mai departe...

Bucurestiul meu...

Piata Unirii, Calea Victoriei, Universitate, Regie, Lipscani, Magheru, Romana...locuri de care te atasezi iremediabil daca petreci o anumita perioada in Bucuresti. Desi putin agreat de cei din alte parti, Bucurestiul te poate face sa uiti de toate criticile care i se aduc, te face sa nu mai realizezi ca este orasul aglomerat, ca este orasul gri, ca este imprevizibil...O data scapat din aglomeratia de dupa-masa, iti poti incepe viata in toate modurile posibile care te fac sa crezi ca nu ti-ar ajunge o viata sa traiesti acolo. Sambata dimineata poti bea o cafea in Unirii, la amiaz poti sa iei masa cu un prieten bun in Victoriei, seara poti bea un vin in Dorobantilor...toate locurile iti spun ceva anume si de fiecare data freamata in mod diferit. Poti zabovi in centru incercand sa scapi de oboseala de peste zi, ascultand si privind spectacolul de fiecare zi a trupei de cativa peruvieni costumati spectaculos de traditional care presteaza live, dansuri si cantece mistice, stravechi...Bucurestiul e orasul prietenilor buni pentru ca are darul de a te aduce mai aproape in fiecare zi datorita distantelor mari, te face sa gasesti prieteni mai sinceri, te determina sa sari in ajutorul oamenilor pentru ca viata dura te face mai responsabil si mai bun...In Bucuresti inveti sa iubesti serile cand orasul se calmeaza, seri, ce te scot din monotonia apucaturilor de orase mici de provincie de a trai maladia "casa-servici, servici-casa"...Aici poti uita de tot ceea ce vrei sa uiti si poti sa descoperi orice nu te-ai gandit...Tot aici iti poti gasi linistea chiar in agitatul centru al orasului, la adapostul celei mai vechi biserici romano-catolice din Bucuresti, Baratia. O data intrat in aceasta unica biserica vei fi fermecat pentru totdeauna de frumusetea serilor dedicate dezbaterii si analizei diferitelor subiecte Biblice. Imbinatia artistica unica a culturii urbane cu simbolurile si istoria orasului o poti savura la o bere rece in fiecare vara pe terasa Teatrului National din Universitate...(am avut si eu onoarea sa particip la organizarea primei editii a acestui mare si magnific proiect artistc urban)
Inchei fortat aceasta scurta descriere exclamand:
Bucurestiul il poti iubi, doar daca l-ai cunoscut vre-o data!!!...

De Amicitia

Zilele trecute am reusit sa reiau legaturile cu un bun prieten si fost coleg de facultate din vremea cand studiam la Milano. De doi ani nu am mai tinut legatura prin mail si nici telefon...L-am contactat pe vechea adresa iar Beppe mi-a raspuns a doua zi. Beppe a fost pentru mine un fel de frate mai mare dar in acelasi timp si un bun prieten cat timp am stat pe acolo. Si in 2004 romanii din Italia aveau aceleasi ocupatii pe care nu am sa insist acum si aici pe acest subiect. Cu toate acestea Beppe (asa il alintau prietenii) m-a acceptat si m-a prezentat grupului sau de prieteni din Milano. M-ajutat sa ma integrez si mi-a oferit prietenia lui autentica de atunci...
Acum, mi-a marturisit ca e foarte fericit sa vada ca prieteniile adevarate nu mor niciodata chiar daca la un moment dat viata te tine departe si te face sa neglijezi anumite aspecte.
In acea zi, m-am intalnit cu un amic la o cafea in oras. Dupa tot felul de discutii, ma intreaba vizibil curios, daca mai plec si cand la Bucuresti. Intrebarea lui m-a pus instantaneu pe ganduri in acel moment. Ma asteptam sa ma roage sa-l ajut cu ceva...Ma asteptam ca dupa ce imi spune problema, sa ma sune in fiecare zi pe telefon sa imi aminteasca, sa ma rereroage, sa imi spuna in gluma in fiecare zi ca se tine de capul meu ca sa fie sigur ca o rezolv ca, de altfel, stie ca sunt foarte ocupat si as putea sa uit sa il ajut. Ma asteptam sa gasesc offline-uri pe messenger in care sunt intrebat scurt si formal: "ce faci domnu? esti bine? Sper ca nu m-ai uitat cu problema aia, hai te rog rezolv-o si arata-mi ca esti prieten adevarat..." plus, alte zicale despre prietenie...Ma asteptam sa mi se trimita faxuri, mailuri cu diferite documente suplimentare si "ajutatoare", ma mai asteptam sa fiu sunat in fiecare vineri si intrebat daca vin acasa in week-end sa ne intalnim, sa mai iesim, sa mai povestim...Ma asteptam sa ma sune zilnic sa ma invite la cafea in oras desi stiau ca de cele mai multe ori ca nu sunt in oras...dar e bine sa faci pe implicatul si bine-intentionatul uneori nu-i asa? Da bine! Ma asteptam sa imi spuna ca vine in Bucuresti si daca ar putea sta la mine, daca as putea sa dau un telefon sa il ajut cu ceva pe acolo...ma asteptam la orice. Toate acestea mi-au trecut intr-o secunda prin cap asemenea unui film retrospectiv dar extrem de familiar si tot atunci mi-am dat seama ca nu m-au mai sunat de ceva vreme niste buni prieteni de-ai mei...
Oare s-au mutat din oras? Oare nu mai au numarul meu de telefon? Oare s-au lasat la cafea...?........?............... ......................?????
"Vos autem hortor ut ita virtutem locetis, sine qua amicitia esse non potest, ut ea excepta nihil amicitia praestabili utetis". (Cicero, De Amicitia)

Din nou in Martie

Anul trecut in Martie am creat si scris pentru prima data pe acest blog. Acum voi incerca sa reactivez aceasta mica parte a vietii mele si in 2009. Chiar daca lucrurile nu mai sunt deloc la fel ca acum un an, voi incerca sa ma realatur celor care m-au citit cu placere si care mi-au fost alaturi.
Pentru ca primavara e aproape si sperantele noastre reinvie, lucrurile cele mai frumoase se intampla acum, pentru ca vrem sa uitam iarna si pustiul friguros voi asterne cateva randuri simple...

O primavara

O raza calda infasoara ramura somnoroasa,
vestitorul soarbe viata din jurul
lui
Noaptea, luna innoata in stele,
cu mandrie admirandu-se perfect
in oglinzi vii
Pamantul inghite cu pofta ultima lacrima rece
plansa de o stanca pustie