R.I.P. Michael Jackson

Azi dimineata am fost socat de vestea primita...s-a stins Michael Jackson. A murit cel care ne-a bucurat zilele copilariei. Toti, indiferent de orientari muzicale actuale sau conceptii de viata am trait momente unice si deosebite cand el rasuna in jurul nostru...Toti purtam in walkmanurile noastre albumul "Dangerous", toti adormeam cu muzica lui in camera, toti aveam postere lipite, era prezent obligatoriu la toate zilele de nastere a fiecaruia dintre noi, toti incercam sa ne rupem in figuri in fata oglinzii incercand sa-i imitam miscarile...
Imi amintesc ca eram in clasele primare si moda era atunci sa tinem oracole iar la capitolul "Care sunt 3 dorinte care ai vrea sa ti se implineasca?" o dorinta a fetelor era obligatoriu legata de Michael Jackson. Chiar acum imi vine in minte ce scrisese o colega si prietena buna: "Imi doresc sa traiesc intr-un castel cu Michael Jackson..." La cofetaria din colt cumparam fise pentru jocul "Moonwalker" si priveam ore intregi la baietii mai mari care ajungeau mai deaprte ca mine in joc...si acum imi rasuna in ureche vocea unuia: "Fa concentrarea cu "mersul lunar", fa intoarcerea acuma...!!!
La concertul din Bucuresti din '92 am fost foarte trist ca nu am reusit sa ajung la concert...dar tatal meu imi facuse rost la scurt timp de caseta video...
Desi se spun acum multe despre el, si cine era, unii l-au cunoscut mai mult prin muzica lui, altii mai putin dar mesajele lui, ne-au clarificat cel mai bine despre sufletul care-l purta. Cine a fost Michael Jackson? A fost un pacifist, un anti-rasist, un luptator pentru natura si militant pentru unitatea lumii. Toate acestea le-a asezat in muzica lui care a avut darul de a ne vorbi fiecaruia dupa cum ii este inima...
A murit dupa jumatate de secol din care 40 de ani au fost direct traiti in inimile lumii intregi. Ce l-a omorat? De ce a murit? Nu mai conteaza...
Asemenea OAMENI pleaca fara sa isi mai ia ramas bun...

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!

Back in the days...

Intotdeauna e placut sa iti aduci aminte de copilarie daca ai avut una. In aceste vremuri grele ma bucur de multe ori cand imi reamintesc franturi din fericirea trecuta care ma fac sa imi regasesc resursele necesare sa merg mai departe...

Bucurestiul meu...

Piata Unirii, Calea Victoriei, Universitate, Regie, Lipscani, Magheru, Romana...locuri de care te atasezi iremediabil daca petreci o anumita perioada in Bucuresti. Desi putin agreat de cei din alte parti, Bucurestiul te poate face sa uiti de toate criticile care i se aduc, te face sa nu mai realizezi ca este orasul aglomerat, ca este orasul gri, ca este imprevizibil...O data scapat din aglomeratia de dupa-masa, iti poti incepe viata in toate modurile posibile care te fac sa crezi ca nu ti-ar ajunge o viata sa traiesti acolo. Sambata dimineata poti bea o cafea in Unirii, la amiaz poti sa iei masa cu un prieten bun in Victoriei, seara poti bea un vin in Dorobantilor...toate locurile iti spun ceva anume si de fiecare data freamata in mod diferit. Poti zabovi in centru incercand sa scapi de oboseala de peste zi, ascultand si privind spectacolul de fiecare zi a trupei de cativa peruvieni costumati spectaculos de traditional care presteaza live, dansuri si cantece mistice, stravechi...Bucurestiul e orasul prietenilor buni pentru ca are darul de a te aduce mai aproape in fiecare zi datorita distantelor mari, te face sa gasesti prieteni mai sinceri, te determina sa sari in ajutorul oamenilor pentru ca viata dura te face mai responsabil si mai bun...In Bucuresti inveti sa iubesti serile cand orasul se calmeaza, seri, ce te scot din monotonia apucaturilor de orase mici de provincie de a trai maladia "casa-servici, servici-casa"...Aici poti uita de tot ceea ce vrei sa uiti si poti sa descoperi orice nu te-ai gandit...Tot aici iti poti gasi linistea chiar in agitatul centru al orasului, la adapostul celei mai vechi biserici romano-catolice din Bucuresti, Baratia. O data intrat in aceasta unica biserica vei fi fermecat pentru totdeauna de frumusetea serilor dedicate dezbaterii si analizei diferitelor subiecte Biblice. Imbinatia artistica unica a culturii urbane cu simbolurile si istoria orasului o poti savura la o bere rece in fiecare vara pe terasa Teatrului National din Universitate...(am avut si eu onoarea sa particip la organizarea primei editii a acestui mare si magnific proiect artistc urban)
Inchei fortat aceasta scurta descriere exclamand:
Bucurestiul il poti iubi, doar daca l-ai cunoscut vre-o data!!!...

De Amicitia

Zilele trecute am reusit sa reiau legaturile cu un bun prieten si fost coleg de facultate din vremea cand studiam la Milano. De doi ani nu am mai tinut legatura prin mail si nici telefon...L-am contactat pe vechea adresa iar Beppe mi-a raspuns a doua zi. Beppe a fost pentru mine un fel de frate mai mare dar in acelasi timp si un bun prieten cat timp am stat pe acolo. Si in 2004 romanii din Italia aveau aceleasi ocupatii pe care nu am sa insist acum si aici pe acest subiect. Cu toate acestea Beppe (asa il alintau prietenii) m-a acceptat si m-a prezentat grupului sau de prieteni din Milano. M-ajutat sa ma integrez si mi-a oferit prietenia lui autentica de atunci...
Acum, mi-a marturisit ca e foarte fericit sa vada ca prieteniile adevarate nu mor niciodata chiar daca la un moment dat viata te tine departe si te face sa neglijezi anumite aspecte.
In acea zi, m-am intalnit cu un amic la o cafea in oras. Dupa tot felul de discutii, ma intreaba vizibil curios, daca mai plec si cand la Bucuresti. Intrebarea lui m-a pus instantaneu pe ganduri in acel moment. Ma asteptam sa ma roage sa-l ajut cu ceva...Ma asteptam ca dupa ce imi spune problema, sa ma sune in fiecare zi pe telefon sa imi aminteasca, sa ma rereroage, sa imi spuna in gluma in fiecare zi ca se tine de capul meu ca sa fie sigur ca o rezolv ca, de altfel, stie ca sunt foarte ocupat si as putea sa uit sa il ajut. Ma asteptam sa gasesc offline-uri pe messenger in care sunt intrebat scurt si formal: "ce faci domnu? esti bine? Sper ca nu m-ai uitat cu problema aia, hai te rog rezolv-o si arata-mi ca esti prieten adevarat..." plus, alte zicale despre prietenie...Ma asteptam sa mi se trimita faxuri, mailuri cu diferite documente suplimentare si "ajutatoare", ma mai asteptam sa fiu sunat in fiecare vineri si intrebat daca vin acasa in week-end sa ne intalnim, sa mai iesim, sa mai povestim...Ma asteptam sa ma sune zilnic sa ma invite la cafea in oras desi stiau ca de cele mai multe ori ca nu sunt in oras...dar e bine sa faci pe implicatul si bine-intentionatul uneori nu-i asa? Da bine! Ma asteptam sa imi spuna ca vine in Bucuresti si daca ar putea sta la mine, daca as putea sa dau un telefon sa il ajut cu ceva pe acolo...ma asteptam la orice. Toate acestea mi-au trecut intr-o secunda prin cap asemenea unui film retrospectiv dar extrem de familiar si tot atunci mi-am dat seama ca nu m-au mai sunat de ceva vreme niste buni prieteni de-ai mei...
Oare s-au mutat din oras? Oare nu mai au numarul meu de telefon? Oare s-au lasat la cafea...?........?............... ......................?????
"Vos autem hortor ut ita virtutem locetis, sine qua amicitia esse non potest, ut ea excepta nihil amicitia praestabili utetis". (Cicero, De Amicitia)

Din nou in Martie

Anul trecut in Martie am creat si scris pentru prima data pe acest blog. Acum voi incerca sa reactivez aceasta mica parte a vietii mele si in 2009. Chiar daca lucrurile nu mai sunt deloc la fel ca acum un an, voi incerca sa ma realatur celor care m-au citit cu placere si care mi-au fost alaturi.
Pentru ca primavara e aproape si sperantele noastre reinvie, lucrurile cele mai frumoase se intampla acum, pentru ca vrem sa uitam iarna si pustiul friguros voi asterne cateva randuri simple...

O primavara

O raza calda infasoara ramura somnoroasa,
vestitorul soarbe viata din jurul
lui
Noaptea, luna innoata in stele,
cu mandrie admirandu-se perfect
in oglinzi vii
Pamantul inghite cu pofta ultima lacrima rece
plansa de o stanca pustie

Politica Firmei

Nu demult, ma aflam in Timisoara cu niste treburi de rezolvat. Peste noapte am ramas la bunul meu prieten si frate Tudor. Mentionez ca el este un student merituos care astazi se afla in Germania la o mare fabrica de portelan unde isi face practica ("cine se aseamana se aduna") n.a. (nota autorului). Dupa ce am petrecut ziua trebaluind in oras sub atenta indrumare (mall, terase, magazine) a fratelui meu ne-am retras la ceea ce stiam noi cel mai bine sa facem pe o caldura de 35 C, si anume, sa ne lasam sedusi de niste blonde acidulate si racoroase de Timisoara pe o tersa din complex. Fiind un om caruia ii place sa traiasca viata la intenistate maxima, am decis sa dau o geana rapid pe la niste alimentari, sa iau o punga de juma de kil de chipsuri ca sa alunece berea ca la ea acasa. Trebuie sa admit ca am umblat 10 min ca sa gasesc chipsurile mele preferate prin toate alimentarile care, spre oboseala mea, aveau cam aceasi marfa...
M-am intors la masa pe terasa si am mai dat o data noroc cu Tudor ca sa reimprospatez atmosfera. Am oftat satisfacut ca doar eram obosit si insetat, si am inhatat aproape juma de punga inainte de a sorbii prima gura de bere...
- Nu va suparati, nu aveti voie cu produse din alte locuri! a tremurat nesigur chelnarita...
- Cine...cine...zice asa???!!!??!!! m-am ratoit eu politicos
- Avem afis in interior in sala la bar in spate...
- Aha, si tu vezi sa citesti de aici?!!!
-Pai stiti...e sefa aici si...politica firmei...
-!!?!?!!?! No shit!...Adu-mi o punga de chipsuri atunci! i-am ordonat dictatorial
-Nu avem!
-Sa fie niste alune atunci te rog...
-Imi pare rau dar nici alune nu...
-Un stick de 4 Gb te rog
-....?????

Nu mai fusesem niciodata in Timisoara dar "politica firmei" este si el in mod categoric un fapt care m-a impresionat printre multe altele...

Vointa de Viata

Daca e dimineata, e o noua speranta. Speranta inseamna viata. Viata inseamna calea...

Vointa de viata

Pietrele urla de singuratate
ploaia imi destrama inima
coltii vantului ofteaza-n mine
de gat ma strange o salcie
pustie
gem in hamuri lupii mortii,
caii isi sparg copita grea
in sufletul meu
Doamne, cum ar vrea toti
Sa soarba viata din mine!