Vajait de necredinta,
lacrimi de nesiguranta
Singurele respiratii negre,
ard celule deprimate
Ma gandesc la praful cosmic,
ma doreste focul josnic
Arde-a frig furnicatura
Coasa rece isi face tura
Ploua cu picuri de scrum
imi curge fum din sange bun...
Acum, ca nu mai sunt ce sunt,
pot sa rad cu moartea-n rand
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu