Back in the days...

Intotdeauna e placut sa iti aduci aminte de copilarie daca ai avut una. In aceste vremuri grele ma bucur de multe ori cand imi reamintesc franturi din fericirea trecuta care ma fac sa imi regasesc resursele necesare sa merg mai departe...

Bucurestiul meu...

Piata Unirii, Calea Victoriei, Universitate, Regie, Lipscani, Magheru, Romana...locuri de care te atasezi iremediabil daca petreci o anumita perioada in Bucuresti. Desi putin agreat de cei din alte parti, Bucurestiul te poate face sa uiti de toate criticile care i se aduc, te face sa nu mai realizezi ca este orasul aglomerat, ca este orasul gri, ca este imprevizibil...O data scapat din aglomeratia de dupa-masa, iti poti incepe viata in toate modurile posibile care te fac sa crezi ca nu ti-ar ajunge o viata sa traiesti acolo. Sambata dimineata poti bea o cafea in Unirii, la amiaz poti sa iei masa cu un prieten bun in Victoriei, seara poti bea un vin in Dorobantilor...toate locurile iti spun ceva anume si de fiecare data freamata in mod diferit. Poti zabovi in centru incercand sa scapi de oboseala de peste zi, ascultand si privind spectacolul de fiecare zi a trupei de cativa peruvieni costumati spectaculos de traditional care presteaza live, dansuri si cantece mistice, stravechi...Bucurestiul e orasul prietenilor buni pentru ca are darul de a te aduce mai aproape in fiecare zi datorita distantelor mari, te face sa gasesti prieteni mai sinceri, te determina sa sari in ajutorul oamenilor pentru ca viata dura te face mai responsabil si mai bun...In Bucuresti inveti sa iubesti serile cand orasul se calmeaza, seri, ce te scot din monotonia apucaturilor de orase mici de provincie de a trai maladia "casa-servici, servici-casa"...Aici poti uita de tot ceea ce vrei sa uiti si poti sa descoperi orice nu te-ai gandit...Tot aici iti poti gasi linistea chiar in agitatul centru al orasului, la adapostul celei mai vechi biserici romano-catolice din Bucuresti, Baratia. O data intrat in aceasta unica biserica vei fi fermecat pentru totdeauna de frumusetea serilor dedicate dezbaterii si analizei diferitelor subiecte Biblice. Imbinatia artistica unica a culturii urbane cu simbolurile si istoria orasului o poti savura la o bere rece in fiecare vara pe terasa Teatrului National din Universitate...(am avut si eu onoarea sa particip la organizarea primei editii a acestui mare si magnific proiect artistc urban)
Inchei fortat aceasta scurta descriere exclamand:
Bucurestiul il poti iubi, doar daca l-ai cunoscut vre-o data!!!...

De Amicitia

Zilele trecute am reusit sa reiau legaturile cu un bun prieten si fost coleg de facultate din vremea cand studiam la Milano. De doi ani nu am mai tinut legatura prin mail si nici telefon...L-am contactat pe vechea adresa iar Beppe mi-a raspuns a doua zi. Beppe a fost pentru mine un fel de frate mai mare dar in acelasi timp si un bun prieten cat timp am stat pe acolo. Si in 2004 romanii din Italia aveau aceleasi ocupatii pe care nu am sa insist acum si aici pe acest subiect. Cu toate acestea Beppe (asa il alintau prietenii) m-a acceptat si m-a prezentat grupului sau de prieteni din Milano. M-ajutat sa ma integrez si mi-a oferit prietenia lui autentica de atunci...
Acum, mi-a marturisit ca e foarte fericit sa vada ca prieteniile adevarate nu mor niciodata chiar daca la un moment dat viata te tine departe si te face sa neglijezi anumite aspecte.
In acea zi, m-am intalnit cu un amic la o cafea in oras. Dupa tot felul de discutii, ma intreaba vizibil curios, daca mai plec si cand la Bucuresti. Intrebarea lui m-a pus instantaneu pe ganduri in acel moment. Ma asteptam sa ma roage sa-l ajut cu ceva...Ma asteptam ca dupa ce imi spune problema, sa ma sune in fiecare zi pe telefon sa imi aminteasca, sa ma rereroage, sa imi spuna in gluma in fiecare zi ca se tine de capul meu ca sa fie sigur ca o rezolv ca, de altfel, stie ca sunt foarte ocupat si as putea sa uit sa il ajut. Ma asteptam sa gasesc offline-uri pe messenger in care sunt intrebat scurt si formal: "ce faci domnu? esti bine? Sper ca nu m-ai uitat cu problema aia, hai te rog rezolv-o si arata-mi ca esti prieten adevarat..." plus, alte zicale despre prietenie...Ma asteptam sa mi se trimita faxuri, mailuri cu diferite documente suplimentare si "ajutatoare", ma mai asteptam sa fiu sunat in fiecare vineri si intrebat daca vin acasa in week-end sa ne intalnim, sa mai iesim, sa mai povestim...Ma asteptam sa ma sune zilnic sa ma invite la cafea in oras desi stiau ca de cele mai multe ori ca nu sunt in oras...dar e bine sa faci pe implicatul si bine-intentionatul uneori nu-i asa? Da bine! Ma asteptam sa imi spuna ca vine in Bucuresti si daca ar putea sta la mine, daca as putea sa dau un telefon sa il ajut cu ceva pe acolo...ma asteptam la orice. Toate acestea mi-au trecut intr-o secunda prin cap asemenea unui film retrospectiv dar extrem de familiar si tot atunci mi-am dat seama ca nu m-au mai sunat de ceva vreme niste buni prieteni de-ai mei...
Oare s-au mutat din oras? Oare nu mai au numarul meu de telefon? Oare s-au lasat la cafea...?........?............... ......................?????
"Vos autem hortor ut ita virtutem locetis, sine qua amicitia esse non potest, ut ea excepta nihil amicitia praestabili utetis". (Cicero, De Amicitia)

Din nou in Martie

Anul trecut in Martie am creat si scris pentru prima data pe acest blog. Acum voi incerca sa reactivez aceasta mica parte a vietii mele si in 2009. Chiar daca lucrurile nu mai sunt deloc la fel ca acum un an, voi incerca sa ma realatur celor care m-au citit cu placere si care mi-au fost alaturi.
Pentru ca primavara e aproape si sperantele noastre reinvie, lucrurile cele mai frumoase se intampla acum, pentru ca vrem sa uitam iarna si pustiul friguros voi asterne cateva randuri simple...

O primavara

O raza calda infasoara ramura somnoroasa,
vestitorul soarbe viata din jurul
lui
Noaptea, luna innoata in stele,
cu mandrie admirandu-se perfect
in oglinzi vii
Pamantul inghite cu pofta ultima lacrima rece
plansa de o stanca pustie