De Amicitia

Zilele trecute am reusit sa reiau legaturile cu un bun prieten si fost coleg de facultate din vremea cand studiam la Milano. De doi ani nu am mai tinut legatura prin mail si nici telefon...L-am contactat pe vechea adresa iar Beppe mi-a raspuns a doua zi. Beppe a fost pentru mine un fel de frate mai mare dar in acelasi timp si un bun prieten cat timp am stat pe acolo. Si in 2004 romanii din Italia aveau aceleasi ocupatii pe care nu am sa insist acum si aici pe acest subiect. Cu toate acestea Beppe (asa il alintau prietenii) m-a acceptat si m-a prezentat grupului sau de prieteni din Milano. M-ajutat sa ma integrez si mi-a oferit prietenia lui autentica de atunci...
Acum, mi-a marturisit ca e foarte fericit sa vada ca prieteniile adevarate nu mor niciodata chiar daca la un moment dat viata te tine departe si te face sa neglijezi anumite aspecte.
In acea zi, m-am intalnit cu un amic la o cafea in oras. Dupa tot felul de discutii, ma intreaba vizibil curios, daca mai plec si cand la Bucuresti. Intrebarea lui m-a pus instantaneu pe ganduri in acel moment. Ma asteptam sa ma roage sa-l ajut cu ceva...Ma asteptam ca dupa ce imi spune problema, sa ma sune in fiecare zi pe telefon sa imi aminteasca, sa ma rereroage, sa imi spuna in gluma in fiecare zi ca se tine de capul meu ca sa fie sigur ca o rezolv ca, de altfel, stie ca sunt foarte ocupat si as putea sa uit sa il ajut. Ma asteptam sa gasesc offline-uri pe messenger in care sunt intrebat scurt si formal: "ce faci domnu? esti bine? Sper ca nu m-ai uitat cu problema aia, hai te rog rezolv-o si arata-mi ca esti prieten adevarat..." plus, alte zicale despre prietenie...Ma asteptam sa mi se trimita faxuri, mailuri cu diferite documente suplimentare si "ajutatoare", ma mai asteptam sa fiu sunat in fiecare vineri si intrebat daca vin acasa in week-end sa ne intalnim, sa mai iesim, sa mai povestim...Ma asteptam sa ma sune zilnic sa ma invite la cafea in oras desi stiau ca de cele mai multe ori ca nu sunt in oras...dar e bine sa faci pe implicatul si bine-intentionatul uneori nu-i asa? Da bine! Ma asteptam sa imi spuna ca vine in Bucuresti si daca ar putea sta la mine, daca as putea sa dau un telefon sa il ajut cu ceva pe acolo...ma asteptam la orice. Toate acestea mi-au trecut intr-o secunda prin cap asemenea unui film retrospectiv dar extrem de familiar si tot atunci mi-am dat seama ca nu m-au mai sunat de ceva vreme niste buni prieteni de-ai mei...
Oare s-au mutat din oras? Oare nu mai au numarul meu de telefon? Oare s-au lasat la cafea...?........?............... ......................?????
"Vos autem hortor ut ita virtutem locetis, sine qua amicitia esse non potest, ut ea excepta nihil amicitia praestabili utetis". (Cicero, De Amicitia)