La ceas de seara, si de sfarsit de Duminica,la gandul ca incepe o noua saptamana...simt ca ma cuprinde dorinta de a ma ascunde de senzatiile potrivnice ale unei zile de Luni maniace. Spaima si panica adormita care se zbat in celulele mele acum, ma fac sa imi caut refugiul in frumusete si arta sufleteasca si sa imi doresc sa ma indragostesc ca sa nu mi se mai para nimic urat, dezgustator si imposibil de realizat in lume:
Din ochi imi curg lacrimi de cenusa,
de dragoste mi-a ars inima...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Frumoasa viziune a iubirii :))
RăspundețiȘtergereUltimele tale randuri le-am simtit patrunzandu-mi in sulet, ca ceva ce nu vrei sa mai iasa de-acolo niciodata.