Azi am pornit la drum cu un deosebit nerv de a invinge ziua de Luni care imi promitea inca din momentul in care mi-a sunat alrma la ceas ca va fi una plina de umbre si culori mohorate. Am coborat haotic din pat, si am inceput sa-mi reiau robotic miscarile si traiectoriile matinale caracteristice fiecarei dimineti, incarcate de un apasator sentiment al repetitiei. Dar in dimineata asta era altfel! Aveam in "program" ceva in plus fata de grila goala zilnica, si anume ca trebuia sa trezesc pe cineva la ora 8:30 ca doar e Luni, si ca tot azi, de parca nu ar fi de ajuns ca azi e azi, incepe si o simulare NATO-tzeasca full-time si all inclusive.
Apas pe buton, se deschide masina, urc, apas buton, aud muzica...aud motor, stanga-dreapta, ma uit la betigasele rosii digitale asezate in forma de ora exacta si automat mai pun 2h in plus pana la servici...dar...ma trezesc la destinatie exact dupa 35 de minute!? cu intrebarea prosteasca in cap de ce nu se muta NATO in Bucuresti in fiecare zi??!!! De ce??...
Ajung la birou si reintru in cursul "firesc" al vietii , uitand de NATO, de 35, de alarme, de fete frumoase, de arome de Jidvei cu parul blond, de betigase digitale si matinale stranii...
"Na o bomboana!" imi ordonase dulce, o colega de langa mine pe la ora 17:00 zambindu-mi empatic...
"Mmmm...multumesc Oana...!!!"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu