Visand Anii Inapoi

Maine se implinesc 2 ani de cand am plecat din orasul adoptiv Cluj-Napoca...Nu am sa vorbesc nimic despre Cluj cu aceasta ocazie ci, am sa comut pe F-REW cateva din imaginile personale...
Am ajuns in Bucuresti, e ora 9:15. Am calatorit toata noaptea cu Rapidul din Alba Iulia. Drumul lung, nu l-am facut singur ci cu o buna prietena din copilarie, Raluca. Lunga noapte ne-a fost un bun prilej de a ne impartasi visele si ce vrem sa facem in noua viata pe care nici unul din noi nu eram pregatiti sa o incepem. Inca din momentul in care ne-am asezat pe locurile din compartiment, drumul parea a fi unul prevestitor al lungului metraj initiatic, in care se pregatea a se transforma viata mea. Am nimerit tovarasi de drum un preot credibil dintr-un sat de munte care impreuna cu un tanar fecior harnic mergeau la Capitala sa ceara bani d-nului Gigi Becali pentru a-si cumpara tractor...
Coboram din tren, invalmasala, sentimente de haos si ratacire, tipete, confuzie, teama si maini inclestate...imi aud numele, era Raluca care ma striga din 2 in 2 sec sa fie sigura ca mai sunt la un centimetru de ea. Toate imi creau impresia ca ma aflu pe un camp de lupta unde are loc o diversiune in linia intai...cei doi soldati ai luminii...Trebuie sa iesim din gara...trebuie sa ajungem in ceva de genu "Unirii...":
-Ai mai fost acolo Raluca?
-Da, Gabita, saptamana trecuta cand am fost pentru dosar...dar nu mai stiu cum ajungem exact...
-Stai asteapta-ma ca nu pe acolo!
-Hai pe aici Ralu ca asa scrie pe tabela asta...
-Nu, am eu o presimtire ca pe partea cealalta trebuie, asa imi aduc aminte...
-Nu...
Iesim din gara...
-Haideti boss, poftiti, si domnu!
-El e parintele din satul...
-Saru mana parinte, hideti repede ca am inteles ca va asteapta domnu' boier Becali de cateva ore!
I-am vazut pt o secunda, am strigat mut:
-Nu...
Soldatii luminii...inhatati respectuos de niste pirati ai soselelor bucurestene, care erau gata sa se sacrifice pentru a-i duce pana la capatul lumii...
TO BE CONTINUED...